[20] Câștigători[modificare | modificare sursă] Pentru mai multe detalii, vedeți Lista câștigătorilor Concursului Muzical Eurovision. Câștigarea Concursului Muzical Eurovision oferă artiștilor învingători o oportunitate unică de a se folosi de publicitatea ce îi înconjoară pentru a-și avansa carierele. Artiști[modificare | modificare sursă] Cel mai notabil artist câștigător al concursului a cărui carieră a fost lansată internațional în urma victoriei este formația ABBA, care a câștigat concursul reprezentând Suedia în 1974 cu piesa „Waterloo”.
Fiecare transmisiune în direct este precedată și urmată de logoul EBU/Eurovision, acompaniată de motetul „Te Deum”, compus de Marc-Antoine Charpentier. [13] De regulă, finala Concursului Muzical Eurovision se desfășoară primăvara, într-o seară de sâmbătă, la ora 19:00 UTC (22:00 EEST). În genere, este aleasă pentru acest scop o seară de sâmbătă din luna mai, deși au existat și excepții — în 1956, a fost într-o joi, [21], iar în 1979, a fost în martie. [22] Participare[modificare | modificare sursă] Țările eligibile pentru participare includ membrii activi (nu și cei asociați) ai EBU.
Pe 31 decembrie 2010, EBU a anunțat că Italia, care nu mai participase după 1997, urma să revină în concurs și să se califice automat în finală. Astfel, „Big Four” au devenit „Big Five” („Marile Cinci”), [70] lucru ce a stârnit controverse — Turcia s-a retras în 2013, fiind nemulțumită de statutul țărilor din grupul „Big Five”. [71] Calificare[modificare | modificare sursă] Între 1997 și 2003, țările s-au calificat în concurs pe baza mediei punctelor acumulate de acestea în ultimii 5 ani. [72][73] Totuși, acest sistem a stârnit nemulțumire, fiindcă o țară putea fi descalificată numai din cauza rezultatelor trecute, indiferent de cât de bună ar fi putut fi o încercare proaspătă. Acest lucru a determinat EBU să găsească ce spera să fie o soluție permanentă acestei probleme, și anume ca evenimentul să fie format din două spectacole: o semifinală și o finală.
: Eurovision Song Contest; fr. : Concours Eurovision de la Chanson)[1] este o competiție anuală desfășurată între multe dintre țările care sunt membre active ale Uniunii Europene de Radio-Televiziune (European Broadcasting Union, EBU). Fiecare țară participantă înscrie un cântec pentru a fi interpretat în direct la televizor și la radio, după care acordă voturi cântecelor celorlalte țări pentru a se determina cea mai apreciată melodie participantă.
b) „Iugoslavia” semnifică Republica Socialistă Federativă Iugoslavia sau Republica Federală Iugoslavia (în 1992). Națiunea s-a dizolvat între 1991 și 1992 în 5 state independente: Slovenia, Croația, Republica Macedonia, Bosnia și Herțegovina și Republica Federală Iugoslavia. Republica Federală Iugoslavia a devenit Serbia și Muntenegru în 2003, s-a alăturat concursului în 2004 și s-a dizolvat în 2006, formând 2 state independente (Muntenegru și Serbia), care au debutat în concurs în 2007, Serbia chiar câștigând în acel an.
ABBA a devenit, apoi, una dintre cele mai de succes formații muzicale din toate timpurile. [10] Altă câștigătoare notabilă care s-a bucurat de faimă și succes internațional în urma participării la concurs este cântăreața canadiană Céline Dion, care a câștigat concursul pentru Elveția în 1988 cu piesa „Ne partez pas sans moi”. [11] Alți artiști care s-au bucurat, în diferite măsuri, de succes după câștigarea concursului sunt France Gall („Poupée de cire, poupée de son”, Luxemburg 1965), Dana („All Kinds of Everything”, Irlanda 1970), Vicky Leandros („Après toi”, Luxemburg 1972), Brotherhood of Man („Save Your Kisses for Me”, Regatul Unit 1976), Marie Myriam („L'oiseau et l'enfant”, Franța 1977), Johnny Logan („What's Another Year”, Irlanda 1980; „Hold Me Now”, Irlanda 1987), Bucks Fizz („Making Your Mind Up”, Regatul Unit 1981), Nicole Hohloch („Ein bißchen Frieden”, Germania 1982), Herreys („Diggi-Loo Diggi-Ley”, Suedia 1984) și Sandra Kim („J'aime la vie”, Belgia 1986).
Mulți alți câștigători erau deja faimoși și au câștigat competiția în mijlocul carierei, când aveau deja o reputație. Un exemplu sunt Katrina and the Waves, care au reprezentat Regatul Unit în 1997 cu „Love Shine a Light”. [79] La fel, Sandie Shaw, care a câștigat în 1967 cu „Puppet on a String”, era deja cunoscută în Regatul Unit. Unii artiști, totuși, au dispărut, relativ, în obscuritate, neavând impact asupra scenei muzicale internaționale după ce au câștigat. Țări[modificare | modificare sursă] Irlanda deține recordul pentru cel mai mare număr de victorii, câștigând de șapte ori (câștigând chiar de 3 ori consecutiv — în 1992, 1993 și 1994).
Min 43 Diego Godin reia o centrare din corner, excelent, iar mingea lovește bara și iese din cadrul porții. Min 34 Hwang Ui-Jo este găsit perfect în 6 metri, dar atacantul lui Olympiakos trimite peste poartă dintr-o poziție excelentă. Min 22 Ocazie bună pentru sud-americani. Caceres centrează din dreapta, iar Darwin Nunez ratează de puțin întâlnirea cu balonul.
Coreea de Sud - Condiţii de călătorie | Ministry of Foreign Affairs
(FOTBAL##) Uruguay vs Coreea de Sud în direct 2022 24
[20] În fiecare semifinală, votarea se face de către țările participante în acea semifinală și jumătate din țările calificate automat (se organizează o tragere la sorți pentru a vedea care dintre ele votează în care semifinală). În contrast, toate țările participante votează în finală, indiferent dacă s-au calificat sau nu. [78] În fiecare semifinală, după ce toate voturile sunt acordate, cele 10 țări calificate în finală sunt anunțate de prezentatori, însă nu se specifică poziția în clasament sau numărul de puncte. Clasamentele complete sunt publicate pe situl oficial Eurovision după terminarea finalei.
Ponturi Pariuri Fotbal Uruguay vs Coreea de Sud - Cota2.ro